Si totusi, destinul il scrim noi, sau el

deja e scris? Cu totii avem dorinte si visuri pe care dorim sa le indeplinim, si posibil ca atunci cind ne dorim ceva cu adevarat tot universul contribuie in favoarea nostra, dar daca asta nu e adevarat?  Daca totul deja e scris, si totul deja e planuit, fiecare actiune a noastra, fiecare secunda a vietii? Uneori poate chiar speram la ceva ce nu poate  fi adevarat, dar ceva in adincul sufletului ne face sa mai avem citeva picaturi de speranta, chiar daca o parte din noi crede ca totul e in zadar.
Si oricum, e greu sa raspunzi la prima intrebare. De exemplu, cu totii asteptam "marea iubire" (suna banal), asteptam persoana care sa ne inteleaga, sa ne daruiasca caldura sufleteasca si sa ne faca fericiti, si spunem ca pentru noi este cineva, doar ca el inca nu a aparut in viata noastra, in acesta situatie suntem convinsi ca ne e scris ca cineva o sa fie al nostru, mai devreme sau mai tirziu, dar gasim si multe exemple cind credem contrariul. In fine, trebuie sa credem ca visurile noastre pot deveni realitate, evident daca muncim la asta, trebuie sa credem ca vor fi zile mult mai bine decit a fost cea de astazi, trebuie sa luam cite ceva din orice, trebuie sa credem ca destinul a fost scris, dar totodata ca si noi il scriem.
Mereu putem sa ne intoarcem cine am fost, dar trebuie sa descoperim pe altcineva din noi, trebuie sa ne traim "Legenda Personala" asa cum dorim, pentru ca ea va ramine poate o legenda pentru care nimeni nu isi va irosi timpul vorbind despre ea, sau poate ceva cu care cineva se va mindri.