Prea multe...

... prea multe ginduri, prea multe idei, prea multe sentimente si emotii toate strins ascunse in sufletul, care si el la rindul lui se ascunde dupa un zimbet atit de "fericit". Iti dai seama ca te schimbi pe zi ce trece, totul se schimba atit de repede, iti dai seama ca nu ai curajul sa faci lucrurile care la prima vedere par atit de simple, iti dai seama de faptul ca nu esti puternica asa cum te cred altii, nu estii omul cel curajos care nu are frica de nimic, iti dai seama ca esti firav, singur, fara ajutor, asta doar in lumea ta interioara, in lumea care nimeni nu o cunoaste.
  Vrei multe, multe si marunte. Vrei afectiune, liniste, fericire, etc...vrei sa traiesti o viata perfecta, o viata fara suferinte, griji. Vrei ca cineva sa te inteleaga fara sa explici ceva, ca nici nu poti sa o faci, nici tu uneori nu prea stii ce vrei, adica nu poti sa spui ce vrei, doresti multe in acelasi timp...
  Iti dai seama ca nici prietenii, nici parintii, nu te cunosc, nu te cunosc pe tine acel omulet pierdut undeva. Ai nevoie doar de niste cuvinte, de niste fapte, doar ca sa te simtii mai bine. Realizezi ca nimeni nu poate sa te ajute cu nimic cind te simti rau moral, nimeni nu poate sa vada ceea ce simti cu adevarat, nimeni... Atunci esti tu singur, nu e nimeni sa te incurajeze, nu e nimeni sa te sfatuiasca, nu e nimeni sa iti fie aproape, dc? Pentru ca tot ce simti e atit de bine ascuns, incit la suprafara te simti "bine", la suprafata ies doar zimbete de bucurie, doar smile'uri fara sens, pe care le arati ca nimeni sa nu vada ce simti cu adevarat. Trist, prea trist ca cineva sa te inteleaga. Cautam intelegere si credem ca intr-o zi va fi bine, evident va fi, dar cind??? Poate atunci cind cineva va venie la tine, te va imratisa, si iti va spune ca e linga tine, e linga tine cu doar cu trupul, dar si cu sufletul!
  Toti suntem ca niste planete care isi cauta locul in acel univers imens si necunoscut!